Nicio altă carte nu a influențat atât de profund și de durabil formarea naționalismului turc modern precum Principiile turcismului de Ziya Gökalp. Lucrarea a fost publicată în 1923 și, astăzi, la mai bine de un secol distanță, continuă să fie publicată în numeroase ediții în Turcia. Prezența sa neîntreruptă confirmă că nu este doar un document istoric, ci un text care continuă să exercite o influență considerabilă asupra vieții politice și intelectuale din Turcia.
Teoretician și propagandist al naționalismului Junilor Turci, unul dintre cei mai importanți îndrumători intelectuali ai acestora și precursor ideologic al statului kemalist, Gökalp nu încearcă doar să răspundă la întrebarea „cine sunt turcii?”, ci și la întrebarea mult mai ambițioasă „cine ar trebui să devină turcii?”. Principiile turcismului constituie un program cuprinzător pentru formarea națiunii turce moderne, în care limba, religia, educația, istoria și întreaga viață socială trebuie reformate conform principiilor turcismului.
În spatele distincțiilor teoretice și al analizelor sociologice se conturează viziunea unei Turcii unitare și omogene, în care identitățile particulare și diferențele culturale trebuie să dispară, împreună cu cei care le întruchipează, în fața identității și unității naționale turce. Concepțiile sale despre asimilare, omogenizare culturală și eliminarea diferențelor au contribuit la conturarea unor politici care, atunci când au fost aplicate în forma lor extremă, au dus la persecuții, deportări, confiscarea și acapararea bunurilor, eliminarea din viața profesională și epurări etnice.
Oricine dorește să înțeleagă Turcia contemporană, modul în care gândește elita sa politică și militară și logica potrivit căreia acționează naționalismul turc, de la începutul secolului al XX-lea până în zilele noastre, va găsi în Principiile turcismului una dintre cele mai clare formulări ale rădăcinilor sale ideologice.
