Cărțile "Ce este Istoria?" de E. H. Carr conțin șase prelegeri susținute la Cambridge în 1961. În aceste texte sunt abordate teme-cheie pentru fiecare istoric, precum „Societatea și individul”, „Cauzalitatea în Istorie”, „Istoricul și faptele” etc.
Istoricul este chemat „să povestească evenimentele așa cum s-au întâmplat de fapt” (wieeseigentlichgewesen). Această frază a lui Ranke, unul dintre cei mai importanți istorici ai secolului 19, a „bântuit” generații întregi de istorici și mai ales pe cei care caută și revendică cu pasiune „obiectivitatea”. Și totuși, potrivit lui Carr – și nu numai – „faptele” sunt, în cele din urmă, cele pe care istoricul alege să le evidențieze și să le studieze, de aici și distincția între „fapte istorice” și pur și simplu „fapte ale trecutului”.
„Istoria înseamnă interpretare” spunea Carr, cu această abordare care nu se îndepărtează mult de afirmația sa eretică și radicală a lui Nietzsche: „Nu există fapte; doar interpretări”. Așa cum scrie chiar Carr: „Credința că un nucleu dur de fapte istorice există obiectiv și independent de interpretarea istorică este o iluzie monstruoasă, pe care totuși este foarte greu să o dezrădăcinăm”.
„Ce este Istoria?” a fost caracterizat de critici ca fiind „una dintre cărțile cu cea mai mare influență în domeniul istoriografiei”.
