De la Editura Radamanthys apare noua carte a lui Adamos A. Mouzouris, o mărturie a memoriei și a reflecției istorice, având ca punct de plecare Ciprul, experiența anului 1974 și datoria eternă a celor vii față de cei morți. Există morți care nu au plecat niciodată. Pentru că au rămas neîngropați. Pentru că nu li s-a făcut dreptate. Pentru că cei care i-au iubit continuă să-i caute, să le vorbească, să-i aștepte.
Pentru Adamos A. Mouzouris, memoria se întoarce necontenit la vara amară a anului 1974, la prietenii din copilărie, tovarăși de drum și de luptă, care au pornit împreună în zorii zilei de 20 iulie și nu s-au mai întors. Din această datorie personală se naște „Mozaicuri de istorie”: o amplă călătorie în timp, în care mărturia personală întâlnește Istoria, iar literatura greacă antică dialoghează cu experiența istorică modernă.
Homer și Tucidide, Antigona și Rugătoarele, Maratonul, Termopilele și Salamina, Revoluția din 1821, istoria modernă a Ciprului, lupta EOKA și invazia turcă din 1974 alcătuiesc mozaicul unei narațiuni care revine neîncetat la întrebări fundamentale: Ce datorăm memoriei? Ce le datorează cei vii celor morți? Cum devine experiența personală conștiință istorică?
În centrul cărții se află Sfânta și Sacra Înmormântare. De la legea nescrisă a tradiției grecești antice până la persoanele dispărute și morții neîngropați ai Ciprului, înmormântarea se dezvăluie ca o datorie fundamentală a omului, legată de demnitate, memorie, doliu și îndreptarea nedreptății. În paginile cărții, surse istorice, texte antice, poezie, cântece populare și amintiri personale coexistă cu vocile unui grup aparte de prieteni.
Oneirios, Nestorios, Dystropios și celelalte personaje dialoghează, se contrazic, își amintesc și caută în trecut sensuri pentru prezent. Iar dincolo de bătălii, victorii și înfrângeri, dincolo de marile evenimente ale Istoriei.
