CUVINTELE SUNT OAMENI

Nu au limite

Blânde ca cerbii
se devorează singure

Poartă scuturi ca să se apere

Țin inimile la gheață

Trag cu putere de frâiele violenței

Pe ascuns, ca o uzură televizată, se răzbună pe noi

Ordonă cu blândețe cea mai sălbatică represiune

Mușcă vocile de prisos

Vin de foarte demult
din ascunzișurile animalelor

Se răspândesc în trupul
inacțiunii

...