Au intrat în eternitate prin felul în care au murit. Dar, cunoscând felul în care au trăit, atitudinea lor devine și mai tulburătoare. Căci cei 200 de executați de la Kaisariani, înainte de a ajunge la zidul execuției în ziua de 1 Mai 1944, fuseseră luptători care petrecuseră ani în închisori și în exil, păstrându-și neclintite omenia, solidaritatea și credința în idealurile eliberării sociale și naționale, în cele mai grele și epuizante condiții.
Biografiile lor, reunite în acest volum, dau viață privirii semețe pe care am văzut-o în fotografiile publicate recent. În marea lor majoritate comuniști, luptători ai mișcării muncitorești și populare, persecutați de guverne „democratice” și dictatoriale, iar apoi și mai nemilos de colaboratorii locali ai forțelor de ocupație, au rămas până la sfârșit o amenințare pentru lumea putredă a egoismului și exploatării. De aceea, în cele din urmă, au fost executați…
Materialul documentar din această carte îi readuce la lumină, în carne și oase, cu calitățile și slăbiciunile lor, cu bucuriile și durerile lor, cu familiile, iubirile și prieteniile lor, cu visele și temerile lor, dezvăluind ce anume i-a ajutat să reziste și cum au reușit să pună colectivul mai presus de individ.
Pentru ca ei să fie mai vizibili, nu doar ca simboluri durabile ale sacrificiului, ci și ca oameni prinși în vârtejurile istoriei, cu parcursuri de viață concrete, care decid în mod conștient să ia atitudine, să aleagă o tabără și să-și apere valorile și alegerile cu propria viață.
