Trăim într-o epocă interesantă. Suntem mai liberi, mai sănătoși și mai bogați decât oricând în istoria omenirii. Și totuși, într-un fel, toate par să se fi dus de râpă – planeta se încălzește, guvernele eșuează, economiile se prăbușesc, iar mulți dintre noi ajungem să trăim cu un sentiment permanent de disperare.
În 2016, Manson ne-a arătat, prin cartea sa THE SUBTLE ART OF NOT GIVING A F*CK – Arta subtilă de a nu da doi bani, devenită un fenomen editorial mondial, că urmărirea neîncetată a fericirii ne face și mai nefericiți.
În EVERYTHING IS F*CKED – O carte despre speranță, Manson își îndreaptă privirea spre dezastrele nesfârșite care au loc în lumea din jurul nostru. Bazându-se pe bogatul material oferit de cercetările psihologice din domeniu, precum și pe înțelepciunea atemporală a unor filosofi precum Platon, Nietzsche și Tom Waits, el analizează religia, politica și modurile tulburătoare în care au ajuns să semene între ele. Examinează relația noastră cu banii, divertismentul și internetul, precum și felul în care excesul, chiar și în privința unui lucru bun, ne poate devora psihic. Pune sub semnul întrebării, fără ocolișuri, definițiile noastre despre credință, fericire și libertate – ba chiar și despre speranța însăși.
Cu combinația sa obișnuită de inteligență și umor excentric, Manson ne apucă de guler și ne provoacă să fim mai sinceri cu noi înșine și să ne conectăm la lume în moduri la care probabil nu ne-am gândit niciodată până acum.
Suntem o civilizație care nu are nevoie nici de pace, nici de prosperitate, nici de ornamente pentru capota mașinilor noastre electrice. Le avem pe toate acestea. Suntem o civilizație care are nevoie de ceva mult mai fragil. Suntem o civilizație și un popor care au nevoie de speranță.
Sufletul nostru are nevoie de speranță ca să supraviețuiască, la fel cum peștele are nevoie de apă. Speranța este combustibilul motorului nostru mental. Untul de pe pâinea noastră. Fără speranță, întregul nostru mecanism mental fie se va bloca, fie va flămânzi.
Pentru că libertatea nu înseamnă să ai mai multe mărci de cereale din care să alegi, nici mai multe destinații de vacanță în care să-ți faci selfie-uri, nici mai multe canale prin satelit la care să adormi uitându-te.
Toate acestea înseamnă varietate. Iar într-un vid, varietatea nu are nicio semnificație. Dacă ești prins în nesiguranță, dacă te chinuie îndoiala, dacă intoleranța te ține legat de mâini și de picioare, poți avea oricâtă varietate vrei. Dar nu ești liber.
