Unde își are începuturile Europa modernă?
Jacques Le Goff, unul dintre cei mai importanți istorici ai Evului Mediu, îi caută urmele, sămânța a ceea ce numim astăzi Europa, de la ruinele Imperiului Roman până la marile descoperiri ale secolului al XV-lea. Urmărindu-i parcursul de-a lungul veacurilor, scoate la lumină și analizează ceea ce a moștenit Europa de astăzi, ceea ce a împrumutat și ceea ce continuă să repete din Europa medievală, care nu este a noastră, dar reprezintă un moment hotărâtor în formarea ei: posibilitatea unității în diversitatea fundamentală a popoarelor sale, contrastele dintre Nord și Sud, respectiv dintre Est și Vest, rolul unificator al agriculturii, precum și Europa orașelor și a universităților. Îmbinând cunoașterea istorică profundă cu o narațiune plină de viață, Le Goff ne poartă într-o călătorie în trecut, în speranța că, dacă europenii își vor înțelege mai bine rădăcinile, vor putea construi un viitor mai bun.
„[…] o Europă fără istorie ar fi o Europă orfană și nefericită. Căci prezentul vine din ieri, iar viitorul se ivește din trecut. Un trecut care nu trebuie să condamne prezentul la nemișcare, ci să-l ajute să-și revizuiască convingerile și să se reînnoiască. Europa zilelor noastre, situată între Atlantic, Asia și Africa, există, de fapt, de multă vreme; geografia i-a trasat contururile, iar istoria a modelat-o, încă din vremea în care vechii greci i-au dat numele pe care l-a păstrat pentru totdeauna. Viitorul trebuie să se sprijine pe această moștenire, datorită căreia, încă din Antichitate și chiar din preistorie, Europa s-a afirmat ca o lume de o bogăție și o creativitate extraordinare, în unitatea și diversitatea ei.”
