Pictor, sculptor, scriitor, cineast și showman desăvârșit, Salvador Dalí (1904–1989) a fost unul dintre cei mai mari excentrici și exhibiționiști ai secolului al XX-lea. Unul dintre primii artiști care au aplicat în artă ideile psihanalizei freudiene, este celebrat în special pentru creația sa suprarealistă, cu concepții precum ceasurile moi sau telefonul-homar, devenite astăzi simboluri ale suprarealismului și ale modernismului în general.
Dalí își descria adesea picturile drept „fotografii de vis pictate de mână”. Farmecul lor provocator și interesul pe care îl stârnesc rezidă în redarea precisă a elementelor bizare și a ansamblurilor incongruente. După cum explica chiar Dalí, picta cu „cea mai imperialistă furie a preciziei”, însă doar „pentru a sistematiza confuzia și, astfel, a contribui la discreditarea completă a lumii realității”.
Revoluționând rolul artistului, Dalí, cu mustața sa răsucită, a avut și intuiția de a-și etala în public o personalitate controversată și de a crea, prin gravură, modă, publicitate, scris și film, opere menite să fie consumate, nu doar contemplate pe pereții unei galerii. Această carte explorează atât pictura, cât și personalitatea lui Dalí, prezentându-i măiestria tehnică, precum și compozițiile provocatoare și temele tulburătoare ale morții, descompunerii și erotismului.
