O analiză oportună a mizelor implicate atunci când inteligența artificială preia luarea deciziilor juridice din mâinile oamenilor.
Inteligența artificială se răspândește în numeroase profesii, iar domeniul juridic nu face excepție. În Statul de drept după inteligența artificială, Katie Szilagyi analizează implicațiile filosofice și practice ale utilizării inteligenței artificiale în domeniul juridic, pornind de la câteva întrebări fundamentale: Ce rol ar trebui să aibă legea și de unde își derivă autoritatea? Și-ar mai atinge legea aceste scopuri dacă ar fi automatizată? Cum ar putea automatizarea să afecteze integritatea statului de drept și funcționarea instituțiilor democratice?
Îmbinând filosofia dreptului, studii de caz aplicate și perspective din cercetarea juridică critică și din studiile despre știință și tehnologie, Szilagyi susține că dreptul și narațiunea sunt profund legate. Prin crearea și contestarea legii, dăm sens informațiilor din jurul nostru și construim narațiuni despre lumea pe care o împărtășim. Aceste narațiuni nu sunt statice: jurisprudența evoluează, iar deliberarea juridică în cazurile dificile poate contribui la soluționarea problemelor sociale neclare sau fără precedent.
Szilagyi arată că inovațiile tehnologice fac statul de drept vulnerabil, deoarece modelele lingvistice de mari dimensiuni și învățarea automată subminează funcția prospectivă a narațiunilor juridice, reducând interpretarea juridică la simplă administrare. Dataficarea dreptului — bazată pe datele părtinitoare ale trecutului nostru cultural — amenință idealurile juridice consacrate, slăbește constrângerile menite să prevină abuzurile de putere ale actorilor privați și limitează capacitatea societății de a ajunge la un viitor mai egalitar. În schimb, Szilagyi susține că narațiunile trebuie să ocupe un loc central în drept și că trebuie să redescoperim, astfel, poveștile pe care ni le spune legea despre cine suntem.
