Cât de mare este prăpastia dintre tine și dușmanul tău? Prea largă ca să o poți traversa? Prea mare ca să o poți acoperi? Sau prea adâncă pentru a se vindeca?
Peste tot în lume există diviziuni: victime și făptași; polițiști și infractori; neonaziști și comunități queer; hutu și tutsi. Fie că este vorba despre clasă socială, rasă, sexualitate, credință sau putere, omenirea va găsi întotdeauna o cale de a se diviza și de a se separa în facțiuni diferite. Uneori, acest lucru este necesar pentru supraviețuire, iar alteori ține de convingerile politice personale.
Și totuși, deși lumea este mai divizată ca niciodată, există și excepții. În ceea ce pare a fi o minune a iertării, se pot lega prietenii neașteptate între oameni care par cei mai predispuși la dușmănie.
În Prăpastia, Maurits Chabot ne poartă într-o călătorie jurnalistică din Rwanda, de-a lungul punctelor de frontieră dintre Palestina și Israel, printr-o galerie de artă din Oslo și până în sistemul penitenciar american. El cercetează cum se pot apropia oamenii în ciuda războaielor, tensiunilor etnice, diferențelor geopolitice și actelor de violență și încearcă să afle dacă există o limită a empatiei, a înțelegerii și a capacității noastre de a ne schimba cu adevărat.
În vremuri tot mai divizate, trebuie să ne întrebăm: cine este persoana de cealaltă parte a prăpastiei? Care este povestea ei? Și cât de mare este distanța dintre noi?
