Mitul Antigonei lui Sofocle este cunoscut: o femeie împotriva autorității. Acest mit este plasat de Brecht în Berlinul anului 1945, limitând elementul divin și încărcând omul cu întreaga responsabilitate a soartei sale. Revoluția și martiriul eroinei ajung mai aproape de noi deoarece nu mai ascultă de legea divină, ci de legea omului liber și gânditor.

[din programul spectacolului de la Scena Grecească a Annei Synodinou]

Era o universitate acoperită de zăpadă sub Munții Stâncoși. Tocmai terminasem o prelegere despre tragedia greacă antică, când o studentă și-a ridicat creionul. “Ne spuneți care este mesajul Antigonei?” “Vă rog”, desigur, era un cuvânt necunoscut pentru această reprezentantă sincronizată a tineretului student, dar întrebarea ei o răscumpăra cu mult. Acum eu, ca un grecesc vorbăreț, neobișnuit cu mania americanilor pentru rețetele concise, am rămas pentru o clipă uluindu-mă. Cu siguranță, mi-ar fi fost mai ușor să filozofez timp de o jumătate de oră, decât să condensez sensul operei sofocleene într-o frază. Așa că am spus primul lucru care mi-a venit în minte. “Dreptul individului de a-și alege libertatea.”

Alexis Solomos