Din ce motive și în ce condiții un manual școlar devine un subiect de dispută publică? Și de ce de fiecare dată când izbucnește o astfel de dispută se ajunge la retragerea manualului în cauză?
Pornind de la confruntarea ideologică și politică privind manualul de Istorie al clasei a VI-a (2006-2008), această studiu analizează patru războaie simbolice pentru tot atâtea manuale „eretice”. Narațiunea se desfășoară invers cronologic, de la prezent la trecut, surprinzând parcursul pe care l-a avut cercetarea istorică.
Fiecare dispută reprezintă un pas, fiecare pas un capitol, până când din Grecia globalizării ne întoarcem la începutul secolului XX în Grecia naționalismului combativ. În toate cazurile, miza centrală a fost rolul etnificator al Istoriei noastre școlare – conținutul, în final, al identității noastre naționale.
În toate cazurile, cărțile „eretice” (și, în cele din urmă, retrase) s-au abătut în mod esențial de la norma istorică așa cum s-a format și s-a consolidat la sfârșitul secolului al XIX-lea. S-au diferențiat și au provocat controverse deoarece erau ceva mai mult sau ceva diferit decât un imn eroic și funebru pentru strămoșescul neam grecesc.
Studiul se încheie cu o antiteză: este analizată cea mai populară și de durată lectură din secolul al XIX-lea ca narațiune istorică, care se abate semnificativ de la normă, tocmai pentru că a fost scrisă și predată înainte ca aceasta să se impună complet. Astfel, se demonstrează că Istoria noastră școlară are și ea istoria ei.
