De la formarea statului grec modern, mulți s-au ocupat de viața și acțiunile tânărului cuceritor, fie că au fost istorici oficiali sau amatori. Din păcate, această bibliografie este ignorată în străinătate.

Acum este ignorată și pe plan intern de către istoricii mai tineri, și astfel publicul cititor grec continuă să fie alimentat cu "fabulații" străine despre Alexandru, scrise de istorici care nu mai pot citi sursele antice în original, care sunt complet ignoranți în ceea ce privește bibliografia greacă, și într-adevăr într-un mod scandalos - din cauza unei lipse totale sau parțiale de cunoaștere a limbii grecești. Și astfel lucruri care au fost scrise despre Filip sau Alexandru acum o sută de ani de istorici greci sunt considerate "descoperiri" când sunt scrise de istorici străini. Un exemplu caracteristic este cartea lui Ian Worthington "Filip al II-lea al Macedoniei" (Yale University Press, 2008 p. 303). Această carte, cu "propunerea" centrală a frazei lui Theopompus că Filip a fost cel mai mare rege pe care l-a produs Europa, prezintă puncte de vedere care au fost scrise de zeci de istorici greci, proeminenți și obscuri, dar ale căror lucrări nu au fost niciodată traduse și publicate în străinătate. Până la urmă, noi, istoricii greci, știm - cel puțin cei mai în vârstă - cum să citim anticii direct din original - și nu din traduceri distorsionate -, știm de asemenea, datorită abilităților noastre lingvistice, cum să ne referim la cei mai importanți istorici străini, contemporani și vechi, în timp ce acești "mari" - deși se ocupă de probleme ale istoriei grecești - ignoră provocator și arogant lucrările noastre, și astfel în cel mai bun caz repetă ceea ce a fost spus - și se spune - de istorici greci și în cel mai rău caz cad în astfel de erori istorice încât un absolvent vechi de liceu grec s-ar rușina. Recent, critica lui Stathis Apostolidis în "Eleftherotypia" a evidențiat nenumărate erori într-o istorie străină mult mediatizată despre Alexandru, pe care noi, totuși, nu o ignorăm și nu o disprețuim. Orice lucru valoros conține, folosim.

Din acest motiv, în scrierea de față, accentul principal va fi pus pe autorii antici, cei care au scris ceva despre Alexandru, nu cu simple referințe, ci cu fragmente intacte însoțite de traduceri filologice fidele, pentru a evita neînțelegerile. Al doilea accent va fi pus pe istoricii greci, și aceasta nu din șovinism, care este străin de caracterul scriitorului, ci dintr-un sentiment de dreptate. Ei sunt marii ignorați. Și, în mod natural, al treilea - dar nu ultimul - accent va fi pus pe istoricii străini. Cuvântul final va fi al nostru, care purtăm responsabilitatea pentru scrierea de față.