Toamna anului 1943, un băiat mic decide să evadeze din ghetoul din Mistraki, în timp ce primele vagoane cu evrei din Salonic au plecat deja spre lagărele de concentrare Auschwitz și Birkenau. Evadarea sa, și puțin mai târziu a familiei sale, din orașul natal va schimba destinul lor, deoarece acesta nu se va identifica cu cel al celor aproximativ 50.000 de evrei ai orașului care au fost deportați și și-au găsit moartea în lagărele de concentrare naziste.

Andreas Sephichah, cu câteva luni înainte de a părăsi această lume, în noiembrie 2007, decide să-și desfășoare amintirile unei epoci care avea gustul lichiorului de prune al mamei sale, jocuri în curți, plimbări pe „Behçinâr”. În „Amintirile unei vieți și ale unei lumi”, pe lângă viața sa, se desfășoară și povestea Salonicului de la începutul secolului XX până recent, în timp ce o poziție distinctă în carte o are dedicarea sa de 30 de ani în Comunitatea Israelită din Salonic și, în special, cei opt ani de mandat ca președinte al acesteia (1993-2001).

Înregistrarea, prelucrarea și editarea textului au fost realizate de jurnalista Sofia Pakalidou. Andreas Sephichah, președintele Comunității Israelite din Salonic din 1993 până în 2001, a decis să împărtășească amintirile vieții sale: imagini ale unui Salonic cosmopolit, lichiorul de prune al mamei sale sefaradite, sunetele căruțelor de lemn scârțâind pe străzile pavate, plimbări pe piața animată Modiano cu bunica sa. Evenimente istorice și schimbări sociale care au modelat orașul de la sfârșitul secolului XIX până astăzi sunt menționate paralel cu povestirea strămoșilor săi, în timp ce propria sa viață este umbrită de soarta tragică a miilor de evrei deportați din Salonic pentru a găsi moartea în lagărele de concentrare.

Andreas a supraviețuit Holocaustului, ascuns de naziști împreună cu familia sa pe o fermă din Argolidă. A crescut într-o lume a schimbărilor continue, iar implicarea sa, timp de treizeci de ani, în Comunitatea Israelită i-a oferit o direcție vizionară pentru a lucra la restaurarea Comunității în poziția sa dreaptă, nu doar în iubitul său Salonic, ci și pe un cadru mai larg al Comunităților Evreiești din diasporă.