Acum o sută de mii de ani, cel puțin șase specii „umane” trăiau pe Pământ. Azi există doar una. Homo Sapiens, adică noi. Cum a reușit specia noastră în lupta pentru supremație? Cum au ajuns strămoșii noștri vânători-culegători să construiască orașe și regate? Cum am ajuns să credem în zei, în națiuni și în drepturile omului? Să ne punem încrederea în bani, legi și cărți? Să ne supunem birocrațiilor, programelor și modelelor de consum? Și cum va arăta lumea noastră în mileniile care vor veni?
Profesorul Yuval Noah Harari parcurge întreaga istorie umană, de la primii oameni care au pășit pe Pământ, până la inovațiile radicale – și uneori devastatoare – ale Revoluției Cognitive, Agricole și Științifice. Extrăgând dintr-un vast spectru de științe (biologie și genetică, paleontologie și istorie, antropologie, sociologie și economie), oferă răspunsuri originale, surprinzătoare și adesea amuzante la cele mai critice întrebări:
De ce au putut oamenii să se concentreze în populații uimitor de mari, în timp ce celelalte grupuri de primate nu depășesc o sută cincizeci de indivizi? Pentru că, spune el, talentul nostru de a bârfi ne permite să formăm rețele în societăți care ar fi mult prea mari pentru relații personale între toate membrele lor, în timp ce „realitățile imaginare” pe care le creăm și le acceptăm – cum ar fi banii, biserica, companiile cu răspundere limitată – ne mențin în ordine.
Cine a cultivat pe cine, omul sau grâul? Grâul… Deși conceptele sunt neobișnuite și complexe, proza pricepută și umorul amar, subversiv al lui Harari reușesc să gestioneze un material care ar fi putut fi destinat unei plictiseli academice. De altfel, cartea revine frecvent la o altă întrebare: Toată această progresie face oare viața noastră mai ușoară și pe noi mai fericiți? Răspunsul s-ar putea să te dezamăgească.
