În primăvara anului 1947, în timp ce Grecia este sfâșiată de războiul civil, Nikos Kazantzakis își depune candidatura împreună cu Angelos Sikelianos pentru Premiul Nobel pentru literatură. Candidatura sa mobilizează establishment-ul conservator al vremii, care vede în persoana scriitorului cretan unul dintre cei mai mari dușmani ai săi. Împotriva lui sunt mobilizate toate mijloacele, legitime și ilegitime, pentru a-i împiedica acordarea premiului. Pe de altă parte, Kazantzakis încearcă singur timp de un deceniu să cucerească Nobelul, confruntându-se cu zei și demoni.

Marturii personale, scrisori, articole, fragmente din cărți și documente-berbec formează un mozaic multicolor, care ar putea constitui un roman imaginar, dar nu este decât adevărul istoric. În această carte întâlnim personalități precum Palamas, Cavafis, Seferis, Elytis și Rítsos, dar și celebri laureați ai premiului Nobel precum Hesse, Gide, Eliot, Hemingway și Camus. Înainte de toate, însă, devenim martorii odiseei lumii intelectuale și politice a Greciei în secolul XX, care a trecut prin strâmtorile contrastelor și a modelat condițiile zilelor noastre.