În acest text, care constituie în mod esențial prima formulare cuprinzătoare, după textul din 1894, a nevrozelor de apărare, Freud continuă tradiția psihiatrică a vremii, precum și teoriile lui Pier Jean cu privire la distincția dintre nevroze. Aici, el nu este interesat să facă o distincție între nevroză și psihoză, ci să definească în mod clar mecanismul isteriei, nevrozei obsesive și paranoiei. Toate cele trei cazuri se încadrează în nevrozele de apărare, în contrast cu nevrozele reale (Aktualneurose). Nevrozele reale își datorează existența nu conflictelor psihice trecute, așa cum este cazul cu nevrozele de apărare, ci prezentului. Simptomele lor sunt legate de diverse disfuncții ale activității sexuale.