Cei care vor trăi o sută, două sute de ani după noi și ne vor disprețui pentru că am trăit atât de stupid și atât de lipsit de sens – aceștia poate că vor găsi o cale să fie fericiți; noi însă...

Profesorul Serebriakof ajunge la conacul său din provincia rusă, împreună cu tânăra sa a doua soție, Elena. Domeniul este întreținut de fiica sa, din prima căsătorie, Sonia și unchiul ei, Vania (fratele primei soții a profesorului). Vania trăiește o dragoste disperată și fără ieșire pentru Elena, la fel și doctorul Astrov, care vizitează frecvent domeniul. Elena, frumoasă și atrăgătoare, este indiferentă față de sentimentele lor. Sonia trăiește o dragoste tăcută pentru fermecătorul doctor Astrov.

Ecuațiile se schimbă dramatic, visele pierdute și dorințele neîmplinite își fac apariția, provocând probleme în viața domeniului. Eroii trăiesc eroziunea cotidianului, greșelile, plictiseala, în timp ce se confruntă cu viața aproape cu o surrealitate. Anunțul profesorului referitor la vânzarea domeniului va schimba pentru totdeauna echilibrele și nimic nu va mai fi la fel.

Cehov a scris în 1880 opera "Demonii pădurii". Cu câțiva ani mai târziu, a revizuit textul și l-a predat lui Stanislavski sub titlul "Unchiul Vania". Opera a fost pusă în scenă pentru prima dată în 1899, sub regia aceluiași Stanislavski, avându-l pe el în rol principal, împreună cu soția sa Lilina și cu Olga Knipper, soția lui Cehov. Opera “Unchiul Vania” este considerată una dintre capodoperele dramaturgiei mondiale, fiind umană și profund poetică.

Încă o dată, Cehov conturează cu mare îndemânare eroi care se balansează între tragic și comic, fericire și nefericire, speranță și disperare. Cehov caracteriza opera sa “Unchiul Vania” ca fiind "scenete din viața de la țară în patru acte".