Bine. Poate că este vorba despre graba și iuțeala Roșului și ale poveștilor sale, dar și acestea au nevoie de rânduiala lor. Am spus că Alaric a ars Roma, în anul 410 d.Hr., în noaptea de 24 august. Trei zile a ars orașul. Și trei nopți. Dar despre care Romă ne vorbește această poveste? Pentru Alaric și pentru toți goții, vizigoții, ostrogoții, vandalii, burgunzii, alamanii și mulți alții, Roma era lumea viselor lor. Lumea cea Adevărată, Civilizată. Împărăția lui Dumnezeu – iar goții erau oameni ai lui Dumnezeu, copii ai aceluiași Dumnezeu creștin. Barbari, desigur, dar nu tocmai dușmani. Goții nu voiau să lupte împotriva imperiului. Voiau să intre în el și să trăiască și ei acolo. Nu voiau să-i învingă pe împărații săi (care erau deja doi!). Voiau să-i slujească, să intre în serviciul lor și să prospere. Să devină barbari cu leafă.