Revizuind experiența legată de bullying și abordările sale, apare o constatare critică: Mai avem un drum lung de parcurs pentru a stopa și a combate acest fenomen extrem de negativ. Așadar, există atât spațiu, cât și nevoie de o aprofundare și o elaborare suplimentară a soluțiilor pentru problemă.
O nouă contribuție, așadar, are atât loc, cât și sens. Aceasta este esența care predomină și analiza și propunerea de față, care sunt prezentate în patru pași:
1. Revizuirea literaturii
2. Experiența bullying-ului în școala grecească
3. Mecanismele bullying-ului
4. Pentru o nouă strategie de combatere a bullying-ului (Aici sunt incluse atât analiza, cât și schița generală, dar și propuneri specifice, aplicabile imediat pentru implementare în spațiul școlar).
Războiul împotriva bullying-ului este o bătălie pentru imaginarul copiilor (și nu numai). În primul rând, o bătălie pentru cuvinte. Și există motive pentru ca bullying-ul să fie caracterizat ca „falsă bravură”. Principalul obiectiv strategic este deconstruirea aurei imaginare a falsei bravuri. Principala metodă pentru atingerea acestui obiectiv este ridicularizarea acesteia. Astfel, cei care simt tentația de a face false bravuri să înțeleagă că nu li se permite.
Citește un fragment
Copiii care hărțuiesc atacă copii mai slabi și încearcă să pară puternici și dominanți, încercând astfel să-și ascundă propriile nesiguranțe și căutând confirmare prin umilirea celor vulnerabili. Prin urmare, termenul potrivit pentru „bullying” poate fi „băiat de cartier” sau echivalentul său.
Cele mai frecvente forme de hărțuire și victimizare care apar sunt: hărțuirea verbală, sub formă de răspândire de zvonuri, amenințări și constrângeri, hărțuirea sexuală, hărțuirea rasială, hărțuirea electronică (cyberbullying), violența fizică, care apare mai frecvent la vârste mai mici, și excluderea socială (izolarea copilului-țintă de activitățile de grup, de interacțiunile sociale și de prietenii), în special la vârste mai mari.
