În această carte sunt examinate marile momente ale Stângii, de la originsle modernității până la guvernarea Syriza. Acțiunile Stângii au arătat de la început că „socialismul” nu era decât o altă cale de ieșire din despotism și nu un stadiu evolutiv superior în raport cu „capitalismul”. Sângele vărsat pe străzi în secolul XX a avut de-a face cu faptul că proprietatea economiei va aparține statului sau privatului. Nu cu participarea societății la sistem.

Prăbușirea socialismului existent a relevat unanimitatea universală a Stângii cu Dreapta: în sistemul politic și economic, în scopul politicii, în închiderea societății în viața privată. Având ca bază disputa lor pentru putere, au ajuns să se întrecă în a determina care o va servi mai eficient scopurilor piețelor.

Metamorfoza conservatoare a Stângii a adus-o față în față cu cererea de emancipare politică a societății civile. Odată cu venirea secolului, Stânga va ieși din istorie. Stânga Syriza, în acest context, având de mult ridicată steagul doctrinei „nici Marx, nici grecii”, se va fortifica în spatele semnificației reacționare a „Luminismului”, pentru a exprima în cel mai autentic mod cea mai degenerată versiune a oligarhiei moderne, partidismul.

O componentă asociată a „Nouă Dreaptă”, a preluat obiectivul de a „finaliza” grecul, cu „imiorizarea” țării grecești.