În ultimii ani, societățile occidentale au trăit o nouă recrudescență a fenomenului migrației și refugiaților, care a dus la o simultană recrudescență a tendințelor xenofobe.

Raționalitatea occidentală, structurată pe principiile și valorile iluminismului, democrației și drepturilor individuale, este din nou pusă la încercare și contestată în condiții de confruntare politică, socială și militară, precum și de destabilizare economică.

Richesțea multiculturală este acum abordată într-o mare măsură ca o amenințare la adresa coeziunii, securității și prosperității societăților occidentale. În curând, rolul instituției educaționale în ridicarea stereotipurilor și prejudecăților va fi pus din nou în centrul atenției, în ciuda evidenței unei distribuții inegale a responsabilităților pentru situația actuală.

Poate că acum este mai bine înțeleasă necesitatea unei susțineri continue a educației interculturale la nivel local, național și supranațional, prin politici care să consolideze egalitatea șanselor de viață și să promoveze incluziunea socială și economică a „celorlați” percepuți ca amenințători.