Un fel de profesionist șmecher se târăște pe piață. Și profesionist va înseamna că „merită pentru că câștigă” – de aceea este șmecher. După Revoluția din 1974, și mai ales din mijlocul anilor ’80, în societatea grecească se stabilește un tip de om care oferă, în modul său particular neogrecesc, această reprezentație a „câștig, deci merit”, în opoziție cu cei care consideră că profitul este rezultatul onorabilității.

Fenomenul este de masă. Șmecherii merg ca un singur om. Dependenți de nevoile uniformizării politice, sprijiniți pe complicitate, păstrează ritmul ca un mișcare de mulțime. Un nou fenomen grec ia naștere: Adoptarea masivă a șmecheriei o proclamă pe aceasta ca element de identitate, echivalent în mod implicit cu naționalitatea și religia.

Reanexarea sa modernă, ca punct de auto-referință națională, beneficiază de o asistență specială. Această specie este protejată. Invocarea șmecheriei absolvă orice acțiune, dacă nu o proclamă ca demnă de remarcat, în același mod în care protejează de orice control adjectivul magic „popular”. Șmecherul este un fel de totem al societății moderne. Nimeni nu-l atinge. Conotațiile negative cu care este legat numele său sunt toate atribuite „șmecherului gratis”. Și când discuția se referă la el, se vorbește doar despre „iconografia” sa.