Prietenia, recunoștința, demnitatea față de acest Dumnezeu, care se prezintă nu ca un "motor nemișcat" extatic și indiferent, ci ca fiind, după Ca­va­sila, "locuința pasiunilor umane", transformă complet întregul univers într-o comunitate co-creativă de reciprocitate dialogică - o surpriză a unei întâlniri care depășește cele mai audace vise ale oricărei filozofii umane, așa cum se conturează în cuvântările și faptele participanților la evenimentul bisericesc, vechi și noi. O întâlnire care, chiar și în mijlocul oscilărilor și convulsiunilor voinței umane, mărturisește emoționant adevărul deja existentei "Împărății dinăuntrul nostru", care reflectă cu bucurie în interiorul nostru faptul Bisericii, adică Istoria iubirii lui Dumnezeu.