Phaedon Patricalakis analizează metoda și semiotica lucrării sale în cartea sa recentă, referindu-se indirect la influențele pe care le-a primit: un index al zecilor de nume semnificative din domeniile muzicii, picturii și teatrului este prezentat în cartea sa, inclusiv figuri precum Bernhard, Beethoven, Bonnard, Borches, Bouse, Brancusi, Brack, Da Vinci, Dvorak, Ravel, Picasso, Sengal, Jakometi și alții.
Angajamentul față de artă este o luptă și o încercare pe viață: "A fi artist este dureros și dificil. Când pictez, mă angajez într-o luptă enormă. Totul este serios, stresant și persistent. Totul trece printr-un proces serios de respingere și acceptare. [...] Lucrurile ating apogeul atunci când pictorul vrea să exprime ceva diferit de ceea ce vrea pictura. Dacă pictorul încearcă să-și impună voința, își va rupe fața" (p. 57, Lumea magică a picturii).
Poate cea mai importantă și revelatoare carte a sa, aceasta aruncă lumină asupra ideilor, emoțiilor, viselor și tehnicilor care înconjoară lumea magică a picturii, sculpturii, teatrului și muzicii, cu care s-a angajat în ultimii șaizeci de ani.
