Și dacă Visul pretinde că ridică ziduri în vârful văii Timpului, Timpul îl face să creadă că este o rodire a durerii.

„Pe 19 august 1931, cu exact cinci ani înainte de executarea sa, Federico García Lorca finalizează la Granada As í que pasen cinco años (Când vor trece cinci ani), o piesă de teatru pe care a început să o scrie în Cuba, în 1930, și care aparține, împreună cu El Público (Publicul) din 1930 și cu neterminata La comedia sin título (Comedia fără titlu), de o trilogie informală a așa-numitului 'Teatro imposible' [„Teatrul imposibil”].

În aceste lucrări întâlnim un Lorca suprarealist, puternic influențat de teoriile lui Freud și de mișcările de avangardă de la începutul secolului XX; un Lorca care se distanțează semnificativ de tematica realistă, etnografică, mult mai cunoscută publicului iubitor de teatru din Grecia, a dramelor rurale: Nuntă sângeroasă (1933), Yerma (1934) și Casa Bernardei Alba (1936).

În Lorca din Când vor trece cinci ani nu întâlnim aerul încins și figurile învăluite în negru ale tragediei andaluze, dar sunt prezente multe dintre constantele sale teatrale, cum ar fi discursul poetic sau tragicitatea personajelor și incapacitatea lor de a trăi, măcar și efemer, fericirea.

În concluzie, deși vehiculul expresiv al lui Lorca suprarealist poate diferi, călătoria în adâncimile sufletului uman (o „slăbiciune” atemporală a lui Lorca) rămâne la fel de interesantă." Constantin Palaeologus (din prefata ediției)