În câmpia Tesaliei, vestitele vrăjitoare, pentru a lega cu magie pe oricine le amenința, preparau specii de plante și animale, impur și necomestibile. Se spune că pentru a-și aduna ierburile, ieșeau goale în fiecare Primăvară pe câmpii, iar când luna era plină, o coborau și o mulgeau ca pe o vacă, rostind în același timp cuvintele lor magice și comunicând cu ființe demoniace invizibile. Însă dincolo de magia dăunătoare, vrăjitoarele știau la fel de bine să dezlege farmece și puteau să vindece boli, acționând benefic pentru societate. Magia, fiind strâns legată de arta culinară, domeniu preponderent feminin, reprezenta o cunoaștere la care bărbații nu aveau acces. Magia era practicată în principal de femei cu scopul de a-i câștiga pe bărbați ca soți sau de a suprima dominația masculină. Aceasta constituia nu numai un mod de apărare-rezistență, ci și un tip de putere simbolică în contextul unei societăți patriarhale. Și dacă în domeniul magiei nu avea acces orice femeie, ci doar vrăjitoarele, domeniul culinar le privea pe toate. Arta culinară în societatea tradițională a cărugărilor, la fel ca în societatea tradițională grecească în general, era o artă feminină și o tehnică social învățată, transmisă oral și în persoană, din generație în generație, de la mamă la fiică. Femeile găteau zilnic și ofereau mâncărurile lor hrănitoare familiei, vizitatorilor, lui Dumnezeu, precum și la nașterea, căsătoria și moartea fiecărei persoane.