Și totuși, Rusia – sau mai bine zis Țarul – a decis să construiască linia. Motivele acestei decizii monumentale, așa cum vom vedea, nu aveau rădăcini într-o evaluare logică a beneficiilor economice ale construcției căii ferate, ci mai degrabă în motivele personale ale Țarului și în aprecierea sa pentru valoarea militară și politică a proiectului. Avantajul de a fi un conducător autocrat, fără a fi nevoit să țină cont de opinia publică sau să acorde o mare importanță situației periculoase a tezaurului de stat, îi oferea puterea de a face astfel de lucruri. Cuvântul său era lege și, din fericire, avea ajutoare capabile, în special pe Serghei Witte, ministrul său de Finanțe, pentru a duce la bun sfârșit lucrarea.