Cartea lui Pantelii H. Valiu, Pagini din suferința Pontului 1921-1924, a fost publicată pentru prima dată în Atena în 1957. Valiu nu era pontian. Se trăgea din Skopul din Tracia de Est, un oraș mic lângă Cele Patruzeci de Biserici. Grecii din zonă, la fel ca și cei din alte zone din Tracia de Est, au fost deportați în masă de către tinerii turci în Asia Mică în timpul Primului Război Mondial. La Amisos (Samsun) din Pontul de Vest a fost profesor de teologie.

Autorul însuși își caracterizează lucrarea ca „Memorii despre exterminarea grecilor pontici de către tinerii turci” și o dedică „sfintei și nepieritoarei memorie a martirilor naționali ai Pontului”. Într-o scurtă prefață, el expune scopul scrierii, care este dual și se referă la păstrarea memoriei în legătură cu „comportamentul odios al sângerosului tiran președinte al Tribunalului de Independență din județul Sivas Emin și la vina la fel de abominabilă a conducerii turce din Ankara și a instrumentelor acesteia, stigmatul indestructibil al barbarismului și omuciderii, și pe de altă parte, strălucirea sacrificiului martirilor naționali și a altor victime ale martirizabilului Pont în noul 21.

În acest mod, autorul consideră că își îndeplinește datoria, transmițând memoria sacră „tinerelor și viitoarelor generații creștin-grecești și lumii civilizate internaționale”. De asemenea, el apreciază că, deși acte de împăcare, cum ar fi pactul de prietenie greco-turc din 1930, urmăresc să elibereze urmașii „de povara trecutului trist”, pentru a putea aborda neîmpiedicați prezentul și viitorul, totuși „obligația de a aduce respectul datorat credințelor creștine și tradițiilor naționale ale celor care au suferit ne ține captivi ai trecutului și întărește memoria celor”...

Partea principală a memoriilor lui Valiu se referă la evenimentele legate de activitatea așa-numitului Tribunal de Independență, care a operat în 1921 la Amasia sub președinția avocatului și fostului deputat Emin Bey Gaoețioglu și a condamnat la moarte prin spânzurare membri aleși ai Amisosului și ai Merzifonului. Autorul însuși a fost martor ocular al evenimentelor, fiind arestat, judecat și condamnat la închisoare pe termen lung.

A avut loc mai întâi procesul lor la Tribunalul Militar din Amasia, unde au fost transferați, și ulterior la nou-constituitul Tribunal de Independență, care a impus pedepse cu moartea pentru șaizeci și nouă de persoane care erau deja reținute și în absență pentru alte patru, printre care și mitropolitul Amasiei German Karavangelis. Cu justificarea că „cei prezenți și unii dintre cei absenți plănuiau și acționau pentru a înființa o Republică a Pontului, desprinzând un mare segment din Statul Otoman, de la Trebizonda până la Zonguldak și spre interior până la Sivas...”. Deși acuzațiile erau nejustificate din punct de vedere juridic, condițiile vremii și planurile naționalismului kemalist conduceau, fără multe proceduri, la exterminarea conducerii politice, sociale, spirituale și religioase a inamicilor reali sau imaginați...

Extras din prefata lui Dimitris Mavroskoufis, Profesor de Metodologie Didactică și Istoria Educației, Decan al Facultății de Filosofie a UPT.