„Micul Eyolf” este o capodoperă completă și reprezintă momentul matur al lui Ibsen. Este un eseu despre conceptele de vinovăție și milă, despre destinul social și datoria.

Sub acțiunile reținute ale personajelor sale curg pasiunile adânci: precum într-un râu înghețat, sub crusta sa nesigură, se ascund volume de apă tumultoasă.

Prin povestea lui Alfred și Rita, realizăm că urmărirea unui scop absolut este cea mai mare iluzie. Ibsen ne învață că singura salvare a omului este abandonarea scopurilor și acceptarea căderii, care poate duce la înviere și mântuire.