Anatomia sufletului pontic nu trebuie în niciun caz să fie interpretată ca o întoarcere sterpă în trecut, cu atât mai puțin ca o criticabilă fixație pe strămoși sau un narcisism autosuficient.

Și asta pentru că studierea tuturor aspectelor vieții pontice este considerată o datorie înaltă, aceștia care nu doar că au acționat inovator, dar prin hărnicia lor, ospitalitatea avraamică, gestionarea economică înțeleaptă, dragostea îndelungată pentru educație și devotamentul lor ferm față de credința ortodoxă și față de iubirea adevărată au fost modele excelente de imitare a creativității și a progresului sigur, îmbogățind corul Sfinților.

În mod firesc, Pontul a fost caracterizat ca Țară a Sfintelor și Țară a Sfinților. Cu siguranță, nu ar fi obiectiv cineva dacă ar ocoli egocentrismul lor steril și dezbinările lor, păcate care se estompează în fața numeroaselor lor virtuți.