„Timpul din nou” este un joc de autobiografie: autoarea se rătăcește în propria sa viață; ficțiunea se amestecă cu realitatea, ceea ce s-a întâmplat se îmbină cu ceea ce ar fi putut să se întâmple, cu ceea ce „ar fi fost frumos” să se întâmple; „dacă aș avea o a doua șansă, o a doua viață, aș deveni...”.

Această carte -memoarile unei persoane care a trăit „o constelație de evenimente”- este, uneori, o istorie socială, alteori, o critică literară, alteori, o proză de călătorie; înregistrarea unei filozofii personale despre existență și despre scris, despre viața în orașul mare, despre eșecul iubirii, despre Shakespeare, despre dreptatea lui Kerenski față de bolșevici, despre competițiile de Formula 1 și despre cartofii prăjiți.

În paginile „Timpului din nou” -care pot fi citite în ordine aleatorie- momentele se desfășoară ca o hartă; peisajele literare sunt peisaje ale sufletului. În marginile paginilor sunt notate observații și întrebări despre poezie, politică, prietenie, dragoste, pierdere; despre boală și moarte; despre cum poți transforma disperarea în cea mai fermă speranță.

Printre cele aduse de trecerea timpului -timpul care te rănește „numai dacă ești brânză...”-, se află o copilărie minunată, o tinerețe care a fost întinsă, o revolta care nu s-a terminat niciodată. „Timpul din nou” este o biografie inventată; mai presus de toate, este o lucrare de omagiu pentru cărți, pentru cum lectura poate să îți salveze viața.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]