Orhan Pamuk

Orhan Pamuk s-a născut la Istanbul în 1952. A studiat arhitectura și jurnalismul, dar s-a dedicat în curând literaturii. În 1978, la doar douăzeci și șase de ani, a publicat primul său roman, "Cevdet Bey ve Oğulları" ("Cevdet Bey și fiii"), o lucrare substanțială de șase sute douăzeci de pagini. Prin povestea a trei generații ale unei familii de comercianți turci, romanul narează crearea burgheziei turce și, indirect, Turcia modernă (de la mișcarea Junilor Turci din 1908 până la lovitura de stat militară din 1971). Acest roman a câștigat Concursul de Roman al Editurii Milliyet din 1979. A fost publicat în 1982 și în anul următor a primit Premiul pentru Roman Orhan Kemal. A fost urmat de "Sessiz Ev" ("Casa tăcută") în 1983, "Beyaz Kale" ("Castelul alb") în 1985 și "Kara Kitap" ("Cartea neagră") în 1990. În aceste lucrări, autorul portretizează o societate care se străduiește să-și găsească identitatea, balansând pe granița geografică și culturală dintre două lumi. Occidentalizarea societății turce odată cu înființarea statului turc modern și ascensiunea burgheziei turce, conceptul de individualitate și tema istoriei sunt subiecte care îl preocupă profund pe autor. A fost onorat cu numeroase premii literare în țara sa, iar cărțile sale au fost traduse în peste 50 de limbi. În 2005, în timp ce se confrunta cu provocări în țara sa din cauza remarcilor sale publice despre genocidul armean, i-a fost acordat Premiul pentru Pace al Asociației Librarilor Germani la Târgul de Carte de la Frankfurt. În 2006, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură pentru întreaga sa operă, după cum a remarcat Academia Suedeză, "în căutarea sufletului melancolic al orașului său natal, a descoperit noi simboluri pentru ciocnirea și împletirea culturilor."