Lafcadio Hearn

Lafcadio Hearn s-a născut în Lefkada în 1850. Tatăl său a fost medicul irlandez Charles Bush Hearn, care servea în Insulele Ioniene aflate sub control britanic la acea vreme, iar mama sa a fost Rosa Kassimati din Kythera. O mutare a tatălui său în India a dus la separarea părinților săi. Tânărul Lafcadio s-a trezit apoi la Dublin, unde a experimentat primele greutăți din cauza comportamentului dur al bunicii sale autoritare. La vârsta de nouăsprezece ani, a plecat în America și, după o viață plină de aventuri, a ajuns în Indiile de Vest în 1887, unde a stat timp de doi ani ca corespondent pentru revista americană "Harper's Magazine." Ca și corespondent al revistei, a plecat în Japonia în 1890, unde avea să-și petreacă restul vieții. În Japonia, și-a încheiat colaborarea cu "Harper's Magazine" și, cu ajutorul profesorului Basil Hall Chamberlain și al lui Itzito Hattori, a găsit un post de profesor de engleză în orașul Matsue. În frumosul și legendarul Matsue, a locuit timp de cincisprezece luni. A dezvoltat o prietenie frățească cu profesorul Nishida Sentaro și, un an mai târziu, s-a căsătorit cu Setsu Koizumi, fiica unui samurai local a cărui familie căzuse în vremuri grele. Împreună au avut patru copii. În aceeași perioadă, articolele sale au început să fie publicate în "The Atlantic Monthly" și în diverse ziare americane, reflectând atracția puternică pe care Japonia o exercita asupra sa. Scrierile sale au fost publicate într-o carte în 1894, intitulată "Glimpses of Unfamiliar Japan" (o carte considerată ulterior un clasic în Japonia și începută să fie predată în școli). În 1892, s-a stabilit în Kumamoto, unde a predat timp de trei ani în învățământul secundar. În 1896, a primit cetățenia japoneză și a preluat numele de familie al soției sale, Koizumi, și numele personal Yakumo. Pentru Hearn, shintoismul și budismul erau moduri de viață zilnică individuală și colectivă, religii pe care oamenii le practicau mai degrabă decât doar să creadă în ele. El însuși a rămas agnostic. Universitatea Imperială din Tokyo i-a oferit catedra de Profesor de Literatură Engleză. S-a stabilit în Tokyo, unde a trăit cea mai strălucită și fructuoasă perioadă de scriere. Vederea sa slabă nu i-a împiedicat explorarea regiunilor "necunoscute" ale Japoniei. Totuși, în primăvara anului 1903, așa cum prezisese, oficialii universității l-au forțat să demisioneze sub un pretext oarecare. Studenții săi au protestat vehement, iar poziția i-a fost oferită din nou, dar în condiții pe care nu le putea accepta. Trei probleme îl preocupau în acel moment: dorința sa de a se întoarce în Occident, în ciuda convențiilor sale, sănătatea sa în deteriorare și viitorul fiicei sale nou-născute, Suzuko. În 1904, a acceptat poziția de Profesor de Literatură Engleză la Universitatea Waseda din Tokyo. În același an, Lafcadio Hearn a murit la domiciliul său din cauza unui stop cardiac pe 26 septembrie 1904, la vârsta de 54 de ani, și a fost incinerat conform ritualului japonez. Japonezii îl consideră unul dintre autorii lor naționali. Profesorul Basil Hall Chamberlain a scris: "Citindu-i scrierile, simți adevărul a ceea ce Richard Wagner a afirmat: 'Singura modalitate de a înțelege este să iubești.' Dacă Lafcadio Hearn înțelege profund Japonia și o face mai comprehensibilă decât orice alt scriitor, este pentru că o iubește profund." Principalele sale lucrări includ: "Glimpses of Unfamiliar Japan" (1894), "Out of the East" (1895), "Kokoro" (1896), "Kotto" (1902) și "Kwaidan" (1904).