Irène Némirovsky

Născută la Kiev în 1903 într-o familie evreiască ucraineană, Irène Némirovsky s-a mutat în Franța cu părinții săi după Revoluția Rusă din 1917. A obținut un mare succes cu primul său roman, "David Golder" (1929), urmat de "Balul" (1930). "Maestrul sufletelor" a fost publicat în 1939 în formă serializată în revista literară "Gringoire." Când germanii au intrat în Paris în 1940, ea și familia sa au căutat refugiu într-un sat din Morvan. Acolo, a fost arestată de poliția franceză în vara anului 1942 și ulterior deportată la Auschwitz, unde și-a găsit un sfârșit tragic, la fel ca și soțul ei. Un prieten devotat al familiei a reușit să salveze cele două fiice ale sale ascunzându-le în locuri diferite până la sfârșitul războiului. În timpul acestor relocări constante, fiica sa mai mare, Denise, pe atunci de treisprezece ani, purta mereu o valiză care conținea manuscrisul final al mamei sale: "Suite Française." Suferința părinților săi, precum și a ei și a surorii sale, a fost atât de dureroasă încât au trebuit să treacă mulți ani până când Denise a putut să se hotărască să citească acele caiete. Abia în 2004 a publicat cântecul de lebădă al unei mari autoare. Cartea a fost distinsă cu Premiul Renaudot, marcând prima dată când a fost acordat postum.