Paul Celan

Paul Celan a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai limbii germane și, potrivit lui George Steiner, poate cel mai mare poet european al perioadei postbelice. S-a născut în 1920 din părinți evrei în Cernăuți, un mic oraș din regiunea Bucovina vorbitoare de limbă germană din România, care a fost devastată de germani în timpul războiului, iar părinții săi au fost exterminați. Celan a fost trimis într-un lagăr de muncă forțată până la ocupația rusă a României în 1944. A locuit în București, unde s-a amestecat pentru scurt timp cu suprarealistii români, dar s-a confruntat cu probleme din partea regimului stalinist, ceea ce l-a forțat să fugă la Viena și apoi la Paris. Și-a petrecut cei mai mulți ani creativi în Franța, unde a trăit ca poet și, în același timp, a lucrat ca lector de lingvistică. Creator multilingv, a urmărit cu pasiune profesia de traducător, traducând, printre alții, Shakespeare, Rimbaud și Emily Dickinson. Prima sa carte de poezie, intitulată "Mac și Memorie" (sau "Opium și Memorie," conform traducerii din 1983 de A. Trifyllis), a fost publicată în Germania în 1952. Colecția "De la Prag la Prag," dedicată soției sale, gravorul francez Gisele Lestrange, a fost a doua sa carte, lansată în 1955. Celan s-a sinucis în 1970 la vârsta de 50 de ani, aruncându-se în Sena.