Herta Müller

Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, în satul Nitzkydorf, din regiunea Banat a României, într-o comunitate de vorbitori de limbă germană, ca membră a minorității germane din țară. Tatăl ei a servit în SS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar după război, Partidul Comunist Român a deportat-o pe mama sa într-un lagăr de muncă sovietic. Müller a studiat literatura germană și română la Universitatea din Timișoara, unde s-a alăturat "Aktionsgruppe Banat," un grup de idealiști care militau pentru libertatea de exprimare. Ulterior, a lucrat ca traducătoare într-o fabrică, dar și-a pierdut locul de muncă atunci când a refuzat să colaboreze cu poliția secretă. În această perioadă, a început să scrie prima sa colecție de povestiri scurte intitulată "Niederungen" ("Ținuturi joase"), care a întâmpinat probleme cu autoritățile și a fost publicată doar într-o formă cenzurată în 1982. Doi ani mai târziu, romanul său "Druckender Tango" ("Tango apăsător") a fost publicat, care, la fel ca prima sa carte, denunța ipocrizia, corupția și spiritul opresiv al minorității germane din mediul rural. În timp ce începuse să lucreze ca profesoară, o copie necenzurată a "Ținuturilor joase" a fost strecurată în Occident și publicată în Germania de către Rotbuch Verlag, primind aprecieri critice. În timpul vizitei sale la Târgul de Carte de la Frankfurt care a urmat, a criticat deschis regimul Ceaușescu din România, ceea ce a dus la interzicerea cărților sale la întoarcerea sa. În 1987, Müller a fugit definitiv împreună cu soțul ei, Richard Wagner, în Germania, locuind de atunci în Berlin și Hamburg. Lucrările sale ulterioare includ: "Der Mensch ist ein grosser Fasan auf der Welt" ("Pasaportul," 1986), "Barfussiger Februar" ("Februarie desculț," 1987), "Reisende auf einem Bein" ("Călătorind pe un picior," 1989, ediția greacă de Herodot, 1993, despre provocările de adaptare ale exilaților politici care trec granițele), "Der Teufel sitzt im Spiegel" ("Diavolul stă în oglindă," 1991, o serie de prelegeri la Universitatea din Paderborn între 1989-90), "Der Fuchs war damals schon der Jager" ("Vulpea era deja vânătorul," 1992, un roman bazat pe propriul său scenariu, de asemenea plasat în România), "Herztier" (roman, 1994), printre altele. Pe parcursul acestei perioade, Herta Müller a rămas activă politic și extrem de critică față de colegii săi din fostul bloc est-european care au colaborat cu regimurile lor opresive (acesta a fost motivul pentru care a părăsit PEN Club, din cauza deciziei acestuia de a fuziona cu filiala sa din fosta Germanie de Est). Opera sa a fost onorată cu numeroase premii, inclusiv Premiul Aspekte (1984), Premiul Ricarda-Huch (1989), Premiul Marieluise-Fleisser (1989), Premiul Kranichsteiner pentru Literatură (1991), Premiul Heinrich Von Kleist (1994) și Premiul European pentru Literatură (1995). În octombrie 2009, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură pentru "redarea peisajului celor deposedați cu concentrarea poeziei și sinceritatea prozei," conform anunțului Academiei Suedeze.