Giorgio Agamben

Giorgio Agamben este una dintre cele mai proeminente figuri în filosofia italiană și teoria politică. Născut la Roma în 1942, a studiat Dreptul și Filosofia la Universitatea din Roma, unde și-a finalizat teza de doctorat despre gândirea Simonei Weil. Timp de decenii, a fost editorul ediției italiene a Operelor Complete ale lui Walter Benjamin. Agamben a fost student al lui Martin Heidegger în anii 1960 și a împărtășit căi intelectuale cu gânditori precum Guy Debord, Gilles Deleuze, Michel Foucault și Walter Benjamin. A predat la universități de prestigiu din Europa și America. Centrale pentru gândirea sa sunt conceptele de „stare de excepție,” „formă de viață” și „homo sacer.” A scris, printre altele, următoarele lucrări: „La Potenza del pensiero,” Neri Pozza, Vicenza 2005; „Homo Sacer,” Einaudi, Torino 1995; „Mezzi senza fine. Note sulla politica,” Bollati Boringhieri, Torino 1996; „Quel che resta di Auschwitz,” Bollati Boringhieri, Torino 1998; „Il Tempo che resta. Un commento alla Lettera ai Romani,” Bollati Boringhieri, Torino 2000; „L'aperto, L'uomo e l'animale,” Bollati Boringhieri, Torino 2002; „Profanazioni,” Nottetempo, Roma 2005; împreună cu G. Deleuze, „Bartleby, la formula della creazione,” Quodlibet, Macerata 1993; și mai recent, „Il Regno e la Gloria. Per una genealogia teologica dell'economia e del governo,” Neri Pozza, 2007.