Eduardo Galeano

Eduardo Galeano, unul dintre cei mai renumiți scriitori latino-americani ai secolului XX, s-a născut în 1940 în Montevideo, Uruguay. Și-a început cariera în presa scrisă prin publicarea de desene animate și cronici în revista "El Sol." În 1961, a devenit directorul ziarului cotidian "Epoca" și redactor-șef al revistei săptămânale "Marcha." În 1973, din cauza ideilor sale politice, a fost exilat și a căutat refugiu în Argentina, unde a fondat revista literară "Crisis." După lovitura de stat din 1976, a fost forțat să părăsească țara și s-a stabilit în Spania. În 1985, după căderea dictaturii, s-a întors la Montevideo. Opera sa îmbină narațiunea literară cu eseuri, poezie și cronici. A scris numeroase articole și cărți despre America Latină, dintre cele mai notabile fiind: "Su majestad el futbol" ("Fotbalul la soare și umbră," 1968), "Las venas abiertas de America Latina" ("Venele deschise ale Americii Latine," 1971), "Cronicas latinoamericanas" ("Cronici latino-americane," 1972), "Dias y noches de amor y de guerra" ("Zile și nopți de dragoste și război," 1978), "La trilogia, Memoria del fuego" ("Trilogia Memoria focului," 1982-1986), "El libro de los abrazos" ("Cartea îmbrățișărilor," 1989), "Patas arriba" ("Cu susul în jos," 1998), "El futbol a sol y sombra" ("Fotbalul la soare și umbră," 1995), printre altele. În 1975 și 1978, a fost distins cu prestigiosul Premiu Casa de las Americas, în 1989 cu American Book Award pentru "Memoria focului" (Universitatea Washington, SUA), iar în 1999 cu Cultural Freedom Award de la Fundația Lannan (Santa Fe, SUA). A decedat pe 13 aprilie 2015, la vârsta de 74 de ani.