Henry Wadsworth Longfellow

Henry Wadsworth Longfellow s-a născut la 27 februarie 1807, în Portland, Maine. A mers la școală la numai trei ani și foarte devreme și-a arătat înclinația pentru literatură. La treisprezece ani a scris primul său poem, intitulat „The Battle of Lovell's Pond”, publicat în ziarul local Portland Gazette. În timpul studiilor la Bowdoin College, Longfellow a obținut o bursă pentru a-și continua studiile după ce a tradus din Horațiu. După absolvire, în 1825, a călătorit în Italia, Franța și Spania, iar în 1829 s-a întors în America, unde și-a început cariera ca profesor de limbi moderne la Bowdoin College. În 1834 a devenit profesor la Universitatea Harvard, de la care a demisionat în 1854 pentru a se dedica exclusiv scrisului. Pe parcursul carierei sale universitare, contribuția lui atât pentru studenți, cât și pentru America în ansamblu a fost importantă, deoarece a cultivat interesul nu doar pentru tradițiile și miturile Americii, ci și pentru literatura țărilor europene, precum Spania, Franța și Italia, precum și pentru scrierile culturii germane, scandinave și islandeze. În 1831 s-a căsătorit cu Mary Storer Potter și au călătorit împreună în Europa. În timpul acestor călătorii a studiat suedeză, daneză, finlandeză, neerlandeză și literatură, fiind influențat în mare măsură de Romantismul german. Soția sa a murit la Rotterdam în 1835, iar trei ani mai târziu i-a dedicat poemul „Footsteps of Angels”. În 1839 apare romanul său romantic „Hyperion” și o colecție de poezii intitulată „Voices of the Night”, iar un an mai târziu sunt publicate „The Skeleton in Armor” și piesa „The Spanish Student”. Longfellow a fost primul scriitor american care s-a ocupat de viața și obiceiurile indienilor în poemul epic „The Song of Hiawatha”, pe care a început să-l scrie în iunie 1854, inspirat de epopeea finlandeză Kalevala, de unde a preluat și metrica (tetrametru trohaic). De istoria și tradiția americană Longfellow s-a ocupat și în alte două lucrări ale sale, „The Courtship of Miles Standish” (1858) și „Evangeline” (1847), iar în 1842 a vizitat din nou Europa, unde a scris mai multe poezii despre sclavie, publicate în același an (Poems of Slavery). În 1843, Longfellow s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Frances Appleton, fiica unui important negustor din Boston. Nici în al doilea mariaj nu a reușit să fie fericit, deoarece în 1861 a doua sa soție a avut un sfârșit tragic, când rochia i s-a aprins de la o lumânare. În 1868 se află din nou în Europa, unde s-a întâlnit cu poetul englez Alfred Tennyson și a vizitat-o pe Regina Victoria, una dintre cele mai mari admiratoare ale operei sale. La Roma s-a întâlnit cu compozitorul Liszt, care a pus pe muzică introducerea din lucrarea sa „The Golden Legend”, apărută în 1851. Printre ultimele opere ale lui Longfellow se numără o trilogie cu temă creștină, „Christus: A Mystery” (1872), o dramă coregrafică intitulată „The Masque of Pandora” (1873) și volumul de poezii „Keramos and Other Poems” (1878). Poezia lui Longfellow a fost deosebit de populară, iar el s-a numărat printre cei mai îndrăgiți poeți ai secolului al XIX-lea. Ultimii ani ai vieții și i-a petrecut la Cambridge, unde a și murit la 24 martie 1882. La Westminster Abbey din Londra a fost amplasat un bust de marmură al lui Longfellow în Poet's Corner.