Nararea animalelor cu patru picioare și Păsărarul sunt povești populare versificate cu eroi animale și păsări, care au fost scrise probabil în Constantinopol în secolul al XIV-lea, de către poeți anonimi.

În Narare, eforturile regelui Leon de a ajunge la o înțelegere de pace între animalele erbivore și cele carnivore, pe care le-a convocat la o adunare generală, au eșuat lamentabil, deoarece contravin legilor naturale care guvernează societatea. Adunarea se încheie cu un măcel feroce; totul rămâne așa cum a fost întotdeauna și va fi pentru veșnicie! Dialogurile care se desfășoară sunt extrem de pasionale și fără milă, disputele sunt prezentate cu o măiestrie uimitoare, iar ironia și umorul grosier nu lipsesc.

În Păsărar, certuri, injurii și obscene sunt lansate între păsările sălbatice și cele domestice în timpul recepției de nuntă organizate de regele Vultur pentru fiul său. Acesta va interveni și va pune capăt disputei, împăcându-și supușii din regatul său.

Texte cu un caracter în principal recreativ, dar și didactic, care atestă o cunoaștere profundă a fiziologiei animalelor și surprind în mod alegoric aspecte ale societății multiculturale bizantine și ale culturii materiale a acesteia, au devenit foarte îndrăgite și au avut o mare răspândire.

Prezenta ediție critică urmează codul grecesc ilustrat al Bibliotecii Serailului din Constantinopol (Constantinopolitanus Seragliensis 35), care oferă cea mai bună formă a celor două lucrări. Introducerea extinsă și comentariile care însoțesc ediția pătrund în genul literar în care sunt incluse textele, literatura populară medievală de folos spiritual, în timp ce cele cincizeci și două de imagini colorate incluse în manuscris-ghid sunt reproduse aici și înviorează cuvintele textelor.