"Etica" este opera de viață a lui Spinoza. Conține fundamentele, esența și cea mai mare parte a gândirii sale: metafizica, fizica, epistemologia, antropologia, psihologia, etica (împreună cu elemente de religie și politică).

Autorul își propune nu doar să expună, ci și să dovedească "în modul geometric" natura și corelarea lucrurilor. Se străduiește să scoată în evidență unitatea supremă a ființei, integrând toate obiectele de cunoaștere într-un sistem filosofic compact și riguros structurat.

Natura și Dumnezeu, materia și spiritul, extensia și gândirea, lumea și omul, corpul și sufletul, sunt interconectate într-o unitate solidă. Acolo unde Descartes separă, Spinoza unifică. Scopul său este cunoașterea și adevărul, dar și virtutea, libertatea, fericirea.