Atitudinea adoptată de Bulgaria comunistă în problema macedoneană, după ruperea lui Tito cu Stalin, a fost influențată de mulți și variate factori.

Factorii determinant pentru formarea acesteia au fost complexul ideologic creat de Internaționala Comunistă în partidele comuniste prin poziția pe care a adoptat-o pentru 'națiunea macedoneană' încă din 1934, necesitatea de a se aborda drastic cererile teritoriale pe care Republica Populară Federativă a Macedoniei le-a dus cu sprijinul Belgradului asupra părții bulgărești a Macedoniei, recunoașterea sau contestarea existenței unei 'minorități macedonene' în Bulgaria, precum și fluctuația relațiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică și Iugoslavia.

Politica Partidului Comunist Bulgar după 1948 s-a concentrat pe o dificilă încercare de a uni moștenirea ideologică a 'macedonismului' cu interesele naționale bulgare: menținerea integrității teritoriale a Bulgariei, desființarea poziției privind existența unei 'minorități macedonene' în partea bulgărească a Macedoniei prin evidențierea relațiilor strânse dintre bulgari și 'macedoneni', negarea în final a existenței unei 'minorități macedonene' în Bulgaria și contestarea istoricizării 'națiunii macedonene'.

Atitudinea bulgară față de Macedonia a trecut prin pendulări și contradicții, în funcție de evoluția relațiilor sovieto-iugoslave, până când s-a cristalizat în cele din urmă în 1963.