Între cele două războaie mondiale a fost etapa de tranziție prin excelență pentru formarea feței moderne a scenei neoelenistice, iar teatrul său a fost în marea sa majoritate muzical.

Într-o vreme în care circulația de melodii noi, lansarea de noi articole de îmbrăcăminte, învățarea dansurilor moderne și adoptarea manierei de bune comportamente se desfășurau toate în același loc, pe scena Operetei și a Spectacolului, studiul vieții celor două genuri capătă un interes care nu mai este doar teatral, ci mai larg, social.

În primul volum al acestei studii sunt examinate evenimentele care au marcat această traiectorie evolutivă, atât cele stricte teatrale, cât și cele generale sociale, economice și politice, precum și cadrul legislativ care a influențat profund teatrul muzical ușor.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]