Eleftherios Venizelos este poate cel mai complet dintre liderii politici pe care Grecia i-a cunoscut. Renumitul cretan nu a avut întotdeauna sinceritatea intențiilor lui Kapodistrias, competența democratică a lui Charilaos Trikoupis, grija pentru modelarea morală a grecilor pe care a demonstrat-o Karamanlis.

Dar avea ceva ce niciunul dintre cei de mai sus nu a dobândit în grad superlativ. Magnetismul irezistibil pe care puțini lideri îl exercită asupra susținătorilor lor la nivel global. Pe parcursul întregii sale vieți a reușit să păstreze cultul unui segment semnificativ din popor, chiar și după dispariția sa.

A mobilizat mulțimile, devenind un idol dar și un obiect al urii pentru mii de greci. Și toate acestea fără a exista un tip reprezentativ de grec. Fiind o figură inovatoare, a instituit un nou tip de politician, fără precedent și fără următor.

Însăși memoria noastră, dacă va fi provocată să evoce panteonul politicianilor neoelenici, va propune cred că primul în ordine cu care va fi evocat pe Venizelos.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]