Este un fapt indiscutabil că istoria noului elenism nu este încă bine cunoscută, în special începuturile sale și perioada ocupației otomane, deși cercetătorii s-au înmulțit în ultimii ani, precum și lucrările sistematice.

Și aceasta pentru că materialul este uriaș și variat. Este nevoie de multă răbdare, muncă și timp îndelungat pentru a studia sursele grecești publicate până acum, bizantine sau post-bizantine, precum și bogatele surse străine, și pentru a valorifica informațiile care încă se află ascunse în ele.

De asemenea, este necesar să fie colectat și să devină cunoscut materialul istoric nepublicat și să fie publicat cel mai important dintre acesta, astfel încât să fie scrise studii speciale și monografii pentru diverse probleme sau pentru anumite perioade de timp și astfel să devină sinteza istorică cât mai exactă și completă.

Constatările acestor dificultăți nu trebuie să împiedice și nici nu au împiedicat în trecut (când materialul era incomparabil mai puțin) scrierea istoriei noului elenism.