Istoria fără imaginarul constituie o istorie sterilă, susține în eseurile adunate în această lucrare de referință, prestigiosul francez Jacques Le Goff.

El se aprofundează în căutarea unei viziuni reînnoite asupra istoriei medievale și studiază imaginarul și reprezentările colective ale societății medievale în perioada din secolul al V-lea până în secolul al XVI-lea. Le Goff explică de ce imaginarul reprezintă un concept polisemantic și greu de definit.

Se întoarce la producția literară și artistică a vremurilor medievale pentru a evidenția rolul său fundamental în inconștientul personal și colectiv. Examenează interconexiunea sa cu conceptele de reprezentare, ideologic și simbolic.

Pornind de la conceptul de uimitor, ca sistem de lectură a supranaturalului, dezvoltă teme fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul medieval, relațiile dintre cultura erudită și cultura populară și visele, un punct cheie între cultura clerului și cultura populară.

Spațiul pădurii și al domeniilor feudale, locurile de muncă și practicile sociale, călătoriile în lumea de apoi, codurile alimentare și vestimentare, imaginarul corpului și cel oniric, modul în care Occidentul medieval își proiectează temerile și dorințele în acestea constituie componentele din universul fascinant pe care Le Goff ni-l propune prin analizele sale.

[Fragment din textul de prezentare al editorului sau al publicației]