Opera eseistică a lui Orwell –din punctul de vedere al multora la fel de interesantă ca și cea literară– include texte de critică politică, socială și literară, opinii despre limbaj și cultură, portrete ale personalităților literare și altor personalități.

În textele acestei ediții, scrise toate în tumultoasa decadă a anilor 1940, Orwell, cu caracteristica sa perspicacitate și onestitate politică, face referire la tendințe și fenomene ale vremii sale (degenerarea limbajului, „naționalisme”), la evenimente pe care le-a trăit de aproape (Războiul Civil Spaniol), la personalități politice și literare ale secolului XX (Gandhi, Mussolini, Koestler, H. G. Wells), fără a ezita să se confrunte cu opinii dominante despre persoane, situații și evenimente.

„... funcționarul de partid care repetă continuu aceleași cuvinte nu este departe de o mașină bine reglată. Poate că vocea iese din gâtlejul său, dar mintea sa rămâne practic absentă, deoarece chiar și cuvintele pe care le folosește nu le-a ales el însuși. [...] Este oarecum ca un credincios care poate cânta în biserică un imn fără să știe sau să observe conținutul său.”