«Dar de ce această întoarcere la o reflecție despre putere, în vreme ce noul miza al efortului său reflexiv este de a revela mecanismele sexualității? Din multe motive, dintre care, oarecum arbitrar, voi reține doar două: adică, prin confirmarea analizelor sale despre putere, Foucault vrea să conteste pretențiile Legii, care, deși supraveghează sau chiar interzice anumite manifestări sexuale, continuă să fie definit ca un component esențial al dorinței în sine și, mai mult, deoarece sexualitatea, așa cum este ea înțeleasă de el, sau, cel puțin, interesul meticulos cu care aceasta este abordată astăzi (o astăzi care se întinde foarte mult în urmă), marchează trecerea de la o societate a sângelui, sau marcată de simbolica sângelui, la o societate a cunoașterii, regulii și disciplinei.

[…] Cât de mult a fost oare Foucault acuzat, în analizele sale despre putere, de indiferență față de o autoritate centrală și fundamentală! De aici decurge și „lipsa de politicizare” de care este acuzat, refuzul său de a participa la o bătălie care ar putea fi decisivă (lupta determinantă), absența din opera sa a unei reforme universale. Însă aceștia nu doar că ignoră luptele sale directe, dar și decizia sa de a nu intra în joc cu ‘marele planuri’, care ar funcționa pur și simplu ca un alibi privilegiat pentru subordonarea zilnică». Maurice Blanchot