Textele despre paranoia și psihoze găzduite în acest volum acoperă o perioadă mare, din 1915 până în 1938. Scopul său este de a înțelege aceste boli dintr-o perspective psihanalitică.

Pentru Freud, înțelegerea înseamnă să percepem mecanismele psihice specifice ale nașterii lor, cauzele care le-au provocat, parcursul lor în timp și, în final, să le conectăm cu elemente ale trecutului care au fost conflictuale pentru ele. Prin reflecția sa, paranoia și psihiatrie încetează să mai fie o terra incognita.

De asemenea, o parte importantă a studiului freudian este căutarea relațiilor dintre normalitate, nevroze și afecțiunile narcisice. Se reîntoarce constant la fragila autonomie a normalului. Determinarea conexiunilor selective și a dialeticii între "sănătos" și "patologic" este o cerință care este evidențiată în textele prezente.